Dreptul de a nu ști

* cum ar fi să poti alege: vrei sau nu vrei să știi ce boli poți să ai în timpul vieții? * genetica ne ajută, dar ne și sperie inutil, de multe ori

 

Pentru cineva care este bolnav, a primi un diagnostic este de multe ori o ușurare. Dar, dacă sunteți sănătos și nu știți că aveți risc crescut de a dezvolta o anumită boală mai târziu? Domeniul cercetării genetice a suferit o revoluție în ultimii ani, ajungând să ofere analize sofisticate ca parte a diagnosticului și tratamentului în spitale. Sunt mari aşteptări legate de tehnologie în acest domeniu. Reglementarea juridică a câmpului şi codul de conduită s-a dovedit însă a fi un subiect controversat.

Dilema medicului: a vorbi despre prezent sau despre viitor?

imagesO întrebare importantă este gradul în care pacientul poate alege pentru a fi protejat de informaţii legate de riscul unor viitoare boli. Pe scurt, „dreptul să nu ştiu.” Descoperiri accidentale de noi metode de explorare generează sume enorme de date. Informațiile relevante trebuie, prin urmare, separate. În această filtrare a interpretărilor și medicul se confruntă cu o serie de alegeri dificile. Pacientul trebuie să aibă doar câteva date legate de boală, sau trebuie să știe, de asemenea, la ce este predispus genetic?

Dacă aveți un risc crescut pentru o anumită boală, să fiți informat la timp e un beneficiu. Există măsuri adecvate pentru a preveni sau trata boli. În cele mai multe cazuri însă, nu vă îmbolnăviți în timpul vieții, deși există un risc genetic.

Consilierea genetică, un plus

Nu aveți dreptul de a nu ști ? În timp ce dreptul de a cunoaște este reglementat, la fel ca si cel al accesului la informațiile publice, se pare că dreptul de a nu ști este trecut cu vederea. Liniile directoare trebuie să echilibreze cu înțelepciune interesul pacientului de a primi informații și interesul de
a nu primi informații.

Practic, totul se rezumă la interesul pacientului și la dreptul individului de a decide pentru el însuși. Studiile genetice pot oferi informații cu privire la riscul de boală și, de asemenea, oferă în prezent dreptul la consiliere genetică.

Consilierea genetică este mijlocul prin care poate poate fi asigurat dreptul pacientului de a nu ști. Dacă acesta își manifestă dorința de a nu ști, atunci opțiunea lui trebuie respectată. Acest lucru e necesar să fie consacrat în legislație sau în linii

directoare obligatorii.

 

Articolul original poate fi gasit urmand linkul http://www.aftenposten.no/meninger/debatt/Retten-til-ikke-a-vite-7601401.html#.U5r3__l_snI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *